Ordonanța Guvernului nr. 5 din 28 ianuarie 2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie 2020).

Precizări suplimentare:

MODIFICĂRI POPRIRI TERȚI

• Au fost completate situațiile în care terții popriți pot răspunde în mod solidar cu debitorul (ex. băncile în situația în care nu procedează conform dispozițiilor popririlor).
• A fost modificată obligația terțului poprit prevăzută la art. 236 (9) a), acesta fiind obligat să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înființării popririi sau de la data la care creanța devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită.

IMPLEMENTARE DIRECTIVĂ (UE) 2018/822

• O.G. nr. 5/2020 transpune în Codul de procedură fiscală Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării. Directiva a fost emisă datorită faptului că statelor membre UE le este din ce în ce mai greu să își protejeze bazele fiscale naționale împotriva eroziunii, pe măsură ce structurile de planificare fiscală au evoluat într-unele foarte sofisticate și profită deseori de mobilitatea sporită atât a capitalului, cât și a persoanelor în cadrul pieței interne.
• Aceste structuri constau de obicei în aranjamente care sunt dezvoltate la nivelul mai multor jurisdicții și permit transferarea profiturilor impozabile către regimuri fiscale mai favorabile sau au efectul de a reduce cuantumul global al impozitelor care trebuie plătite de contribuabil.
• Ca urmare, statele membre se confruntă deseori cu reduceri considerabile ale veniturilor lor fiscale, ceea ce le împiedică să aplice politici fiscale favorabile creșterii economice.
• Astfel, se instituie obligația intermediarilor de a raporta autorităților fiscale informații cu privire la anumite aranjamente transfrontaliere care ar putea fi utilizate în scopul obținerii unor avantaje fiscale (transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile, diminuarea impozitului datorat etc.).
• În cuprinsul proiectului se regăsește o definiție a intermediarilor, în această categorie regăsindu-se, dar fără a se limita la aceștia, profesioniști din diferite domenii, cum ar fi consultanți fiscali, avocați, experți contabili, consultanți financiari, precum și entități cu sau fără personalitate juridică, spre exemplu instituțiile financiare, etc.
• Trebuie menționat faptul că norma europeană acordă posibilitatea statelor membre de a stabili situațiile derogatorii de la obligativitatea raportării de care pot beneficia intermediarii care, potrivit legislației naționale, trebuie să asigure secretul profesional. În acest sens, ordonanța reglementează faptul că intermediarii care, potrivit legii, pot invoca un privilegiu profesional, raportează informațiile referitoare la un aranjament transfrontalier raportabil numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informații de care aceștia iau la cunoștință în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare.
• Prin excepție de la situația menționată anterior, obligația de raportare este impusă tuturor actorilor care sunt implicați în conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier raportabil, precum și celor care oferă asistență sau consiliere în acest scop.
• Pe de altă parte, în cazul în care contribuabilul concepe și implementează singur o schemă transfrontalieră, obligația de raportare îi este transferată contribuabilului care beneficiază de un aranjament fiscal transfrontalier și care i-ar putea genera un avantaj fiscal.
• În vederea îndeplinirii obligației de raportare, intermediarii sau contribuabilii, după caz, trebuie să declare autorităților fiscale doar acele aranjamente transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici și elemente ce oferă indicii cu privire la evitarea obligațiilor fiscale sau la obținerea unui avantaj fiscal. Aceste caracteristici sunt denumite semne distinctive și se referă, în principal, la transferuri intra-grup de active necorporale greu de evaluat, achiziționarea de companii care înregistrează pierderi și utilizarea pierderilor pentru reducerea obligațiilor fiscale, conversia veniturilor în capital sau în categorii de venituri scutite de la plata impozitelor, etc.
• Printr-un ordin al președintelui A.N.A.F. urmează să fie aprobat modelul formularului prin intermediul căruia intermediarii sau contribuabilii iși vor îndeplini obligația de raportare. Mai mult decât atât, în vederea detalierii aspectelor referitoare la modul de aplicare a prevederilor referitoare la tipurile de semne distinctive pe care intermediarii sau contribuabilii relevanți le utilizeaza în vederea stabilirii caracterului raportabil al aranjamentelor transfrontaliere, A.N.A.F. urmează să elaboreze un ghid.
• De asemenea, actul normativ prevede și stabilirea unor sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor de raportare în vederea creșterii gradului conformării voluntare atât a contribuabililor cât și a intermediarilor. În ceea ce privește stabilirea cuantumului sancțiunilor, acesta este la latidunea fiecărui stat membru, însă norma europeană recomandă ca acestea să fie eficiente, proporționale și disuasive (amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei pentru neraportare sau raportare cu întârziere a anarjamentelor transfrontaliere care fac obiectul raportării).
• Prevederile cu raportarea intră în vigoare începând cu 1 iulie 2020.
• Intermediarii sau contribuabilii relevanți sunt obligați să raporteze până la data de 31 august 2020 aranjamentele transfrontaliere pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020.